HAIKU (俳句) este un tip de poezie cu formă scurtă, originară din Japonia.
Un Haiku tradițional japonez face întotdeauna referire la natură și conține 3 versuri compuse din 17 silabe, organizate după modelul 5-7-5.
Mai jos sunt încercările mele de Haiku, apărute din dragostea pentru Cuvânt și Creație.
Mulțumesc pentru îngăduință.
O rândunică
se pierde prin petale
de magnolie.
Cântec de mierlă
în cireșul înflorit.
E primăvară.
Trestie în vânt,
mă lupt să nu fiu piatră.
Iau forma apei.
Încet, cu grijă,
dar fără șovăială,
pășesc pe cale.
Covor de rouă,
broboane de lumină,
dinspre răsărit.
Din noaptea deasă,
dimineața răsare
mugur luminos.
Copii se fac mari,
bunici se-ntorc Acasă,
timpul gonește.
Susur de apă
printre pietre tăcute –
râul se pierde.
Suflet dezmorțit,
trezit din hibernare ‒
un nou început.
Lumină rece
peste câmpuri de argint ‒
Ianuarie.
Zori de lumină
însângerează cerul
jos la hotare.
La foc de lemne,
ferit de ger năpraznic
cânt Nașterea Lui.
E primăvară.
Timpul parcă amorțit
învie din nou.
Vânt de furtună
peste gânduri tăcute
mi-e grija de azi.
Afară e cald
și lumina orbește.
E vară din nou.
Din nea răsare,
și-și ițește fruntea
un clopot fragil.
Un gând-povară
trece ca nour fugar
spărgând liniștea.
Mantie de nea.
În suflete de copii,
jocul renaşte.
Crengi adormite
pe alb de omăt rece ‒
mâini încleştate.
Păsări negre mari ‒
note pe un portativ
rece, sinistru…