HAIKU (俳句) este un tip de poezie cu formă scurtă, originară din Japonia.

Un Haiku tradițional japonez face întotdeauna referire la natură și conține 3 versuri compuse din 17 silabe, organizate după modelul 5-7-5.

Mai jos sunt încercările mele de Haiku, apărute din dragostea pentru Cuvânt și Creație.

Mulțumesc pentru îngăduință.

O rândunică

se pierde prin petale

de magnolie.

Cântec de mierlă

în cireșul înflorit.

E primăvară.

Trestie în vânt,

mă lupt să nu fiu piatră.

Iau forma apei.

Încet, cu grijă,

dar fără șovăială,

pășesc pe cale.

Covor de rouă,

broboane de lumină,

dinspre răsărit.

Din noaptea deasă,

dimineața răsare

mugur luminos.

Copii se fac mari,

bunici se-ntorc Acasă,

timpul gonește.

Susur de apă

printre pietre tăcute –

râul se pierde.

Suflet dezmorțit,

trezit din hibernare ‒

un nou început.

Lumină rece

peste câmpuri de argint ‒

Ianuarie.

Zori de lumină

însângerează cerul

jos la hotare.

La foc de lemne,

ferit de ger năpraznic

cânt Nașterea Lui.

E primăvară.

Timpul parcă amorțit

învie din nou.

Vânt de furtună

peste gânduri tăcute

mi-e grija de azi.

Afară e cald

și lumina orbește.

E vară din nou.

Din nea răsare,

și-și ițește fruntea

un clopot fragil.

Un gând-povară

trece ca nour fugar

spărgând liniștea.

Mantie de nea.

În suflete de copii,

jocul renaşte.

Crengi adormite

pe alb de omăt rece ‒

mâini încleştate.

Păsări negre mari ‒

note pe un portativ

rece, sinistru…