Acestea sunt texte scrise de mine pe Grupul de Facebook Ficțiuni Reale, creat pentru ca noi voci să poată fi descoperite. Unele povestiri sunt publicate pe site-ul www.liternet.ro, în rubrica Ficțiuni Reale.

Textele trebuie să se încadreze într-o temă dată, pot avea 500-520 caractere, trebuie redactate într-un singur paragraf compact și pot folosi drept semne de punctuație doar punctul și virgula.


Trei kilometri până la capătul lumii (20.05.2024)

Vin după tine până la capătul lumii. Așa-i zicea când erau mici, sub mărul din deal, când fugeau de acasă, el prin porumbul din fundul grădinii, ea cu de-ale gurii pentru taică-său plecat la coasă. Ea a învățat și s-a făcut contabilă la CAP-ul din satul vecin. O vedea pe uliță când ajungea autobuzul, dar ai lui au fost chiaburi și nu puteau fi văzuți împreună. Dis de dimineață și-a luat inima-n dinți: Mă duc s-o aduc de la lucru, pe jos, peste pădure. Nu mai ieșise niciodată până atunci din sat. (500)


Un bănuț norocos (13.05.2024)

Cazmaua se-mpotmolește cu sunet metalic. O scot repede și-mi bag degetele-n țărână. Simt pâmânt sub unghii, dar știu că merită. Mi se face piele de găină. Scot bănuțul și-l curăț de pământ; exact ca cel din poza neamțului. Ies din groapă și o umplu repede la loc. Aud ceva, dar nu e semnalul, semn că totul merge conform planului. Duc detectorul și cazmaua în ascunzătoare și le acopăr cu frunze. Simt în buzunar kosonul, lipit de picior. Cu inima în gât, alerg spre lumina care mă scoate din pădure. (500)


Pe trecere (02.05.2024)

Petre cere din priviri bisturiul, scoate cu grijă apendicele inflamat, după care coase atent locul operației. Se uită cu coada ochiului la ceas. Peste o oră trebuie să fie la petrecerea pe care i-a organizat-o Olguța încă de acum o lună. Iese din spital grăbit cu pardesiul în mână și sare rapid în mașină. Ajung. Pe la nouă găsește parcare la câteva străzi distanță. Vede din depărtare semaforul verde intermitent. Hai că pot. Pe trecere are sentimentul că parcă a uitat ceva. Dumnezeule, bisturiul. (500)